TRÓNCĂT, troncăte, s. n. Zgomot produs de rostogolirea unui lucru, de izbirea unui obiect de altul etc. [Var.: tróncot s. n.] – Tronc + suf. -ăt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÓNCĂT s. v. troncănire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
troncăt s. n., pl. troncăte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÓNCĂT ~e n. Zgomot apărut ca urmare a interacțiunii dintre corpuri sau medii (mai ales izbire, rostogolire, mișcare rapidă etc.). /tronc + suf. ~ăt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink