TRÓSCOT s. m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roșii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÓSCOT n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, târâtoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosită în scopuri medicinale. /<sl. troskotu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÓSCOT s. (BOT.) 1. (Polygonum aviculare) costrei, (reg.) porcin, sporiș, târsoacă, troscoțel, troscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRÓSCOT s. v. pocnet, pocnitură, răculeț, trosnet, trosnitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tróscot s. m. – Brebenel, iarbă-roșie (Polygonum aviculare). – Var. troscovă, troscoțel. Megl. troscăt. Sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparține aceleiași rădăcini expresive ca trosc.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tróscot (plantă) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tróscot (trosnet) s. n., pl. tróscote
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TROSCOT-DE-CÂMP s. v. scârțâitoare, troscoțel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink