TROTÍL, trotiluri, s. n. (Chim.) Trinitrotoluen. – Din germ. Trotyl.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TROTÍL s.n. Trinitrotoluen. [< germ. Trotyl].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TROTÍL s. n. trinitrotoluen. (< germ. Trotyl)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TROTÍL s. (CHIM.) trinitrotoluen.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trotíl s. n., pl. trotíluri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TROTÍL ~uri n. Substanță solidă cristalizată, incoloră sau galbenă-deschisă, obținută din toluen, folosită ca exploziv puternic; trinitrotoluen. /<germ. Trotyl
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink