trupá, trupéz, vb. I (reg.) a se uni, a se asocia.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
TRÚPĂ, trupe, s. f. 1. Totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ♦ (La pl.) Forțele armate ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei specialități etc.; oaste. 2. Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. – Din fr. troupe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÚPĂ ~e f. 1) Grup regulat și organizat de soldați dintr-o unitate militară. 2) Totalitate de soldați care formează o subdiviziune militară. 3) la pl. Totalitate de forțe militare. 4) Colectiv de actori ai unui teatru sau ai unui circ. /<fr. troupe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÚPĂ s.f. 1. Ceată (de militari); (la pl.) forțele armate ale unei țări, armată. 2. Grup de actori care joacă împreună o piesă sau sunt angajați ai unui teatru sau ai unui circ; ansamblu. [< fr. troupe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÚPĂ s. f. 1. totalitatea militarilor care își fac serviciul militar. ◊ (pl.) armată. 2. colectiv de actori permanent; ansamblu. (< fr. troupe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TRÚPĂ s. 1. (la pl.) v. armată. 2. v. ansamblu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRÚPĂ s. v. taraf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trúpă (-pe), s. f. – Grup, colectivitate. Fr. troupe. – Der. trupete, s. m. (soldat simplu); trupier, adj. (se zice despre ofițerii care și-au făcut cariera instruind soldații), din fr. troupier.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trúpă s. f., g.-d. art. trúpei; pl. trúpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink