TRUPINÁR, trupinare, s. n. (Reg.) Furcă sau țăpoi cu coadă lungă folosite la clăditul părții de sus a stogului de fân. – Din trupină + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
trupinár, trupináre, s.n. (reg.) stâlp de lemn; țăpoi de stog.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink