TRÚSĂ, truse, s. f. Geantă sau cutie specială în care se țin instrumente sau obiecte de primă necesitate, folosite în exercitarea unei profesiuni sau pentru toaletă; totalitatea instrumentelor sau obiectelor din această geantă sau cutie. – Din fr. trousse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÚSĂ s.f. Geantă, cutie în care se țin instrumente sau obiecte de strictă necesitate (folosite în exercitarea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); (p. ext.) totalitatea unor asemenea ustensile. [< fr. trousse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TRÚSĂ s. f. geantă, cutie în care se țin instrumentele sau obiectele de strictă necesitate (în exercitatea unei profesiuni, pentru toaletă etc.); totalitatea acestor ustensile. (< fr. trousse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
trúsă (-se), s. f. – Geantă, cutie specială în care se țin instrumente, obiecte de toaletă etc. etc.; instrumentar, scule. Fr. trousse. – Der. trusou, s. n., din fr. trousseau.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
trúsă s. f., g.-d. art. trúsei; pl. trúse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÚSĂ ~e f. 1) Cutie sau geantă în care se țin diferite obiecte pentru executarea anumitelor operații. ~ de manichiură. 2) Ansamblu de obiecte dintr-o astfel de cutie sau geantă. /<fr. trousse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink