Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TRẤMBIȚĂ, trâmbițe, s. f. (Pop.) Trompetă, goarnă. [Pl. și: trâmbiți] – Din sl. tronbica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÂMBIȚĂ s. v. goarnă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TRÂMBIȚĂ s. v. bucium.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trâmbiță s. f., g.-d. art. trâmbiței, pl. trâmbițe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÂMBIȚÁ, trâmbițez, vb. I. 1. Intranz. A cânta, a suna din trâmbiță. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A face ca un lucru să fie cunoscut de toată lumea; a răspândi, a divulga; a bate toba. – Din trâmbiță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TRÂMBIȚÁ ~éz 1. intranz. 1) A sufla în trâmbiță, scoțând sunete; a cânta din trâmbiță. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a buciuma. 2. tranz. fam. (știri) A face cunoscut lumii întregi; a răspândi la toți. /Din trâmbiță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÂMBIȚĂ1 ~e f. 1) înv. Instrument muzical de suflat, constând dintr-un tub de alamă, îndoit de două ori, cu clape, având un capăt larg în formă de pâlnie, care emite sunete clare și pătrunzătoare; trompetă; goarnă. 2) Instrument muzical popular de suflat, constând dintr-un tub conic, lung până la trei metri, folosit în regiunile de munte pentru semnalizări. [G.-D. trâmbiței] /<sl. tronbica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRÂMBIȚĂ2 ~e f. Arbust agățător cu flori galbene-roșietice, cultivat ca plantă ornamentală. ◊ ~a-ciobanului plantă erbacee cu flori albastre în formă de clopoței. /<sl. tronbica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
trâmbițá vb., ind. prez. 1 sg. trâmbițéz, 3 sg. și pl. trâmbițeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink