TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [Acc. și: trândáv] – Cf. scr. truntav.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRÂNDAV adj., s. v. leneș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Trândav ≠ harnic, muncitor, robaci, truditor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
trândav adj. m., pl. trândavi, f. sg. trândavă, pl. trândave
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÂNDAV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care trândăvește; care nu vrea să muncească; leneș; lenos; puturos. /cf. sl. truntav
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink