TRÂNJOÁICĂ, trânjoaice, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu tulpina albă și păroasă și cu flori mari, galbene, întrebuințată în medicina populară la tratarea hemoroizilor (Ranunculus illyricus). – Trânji + suf. -oaică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
trânjoáică s. f., g.-d. art. trânjoáicei; pl. trânjoáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TRÂNJOÁICĂ ~ce f. Plantă erbacee cu tulpina scurtă, neramificată, acoperită cu peri albi, cu flori mari, galbene-aurii, care crește pe coline nisipoase și se folosește în medicina populară. /trânji + suf. ~oaică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink