TRĂINICÍE s. f. Însușirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistență, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TRĂINICÍE f. Caracter trainic; durabilitate; rezistență. [G.-D. trăiniciei] /trainic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TRĂINICÍE s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
trăinicíe s. f., art. trăinicía, g.-d. trăinicíi, art. trăinicíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink