TUBULÚRĂ, tubuluri, s. f. Bucată scurtă de țeavă îmbinată etanș cu peretele unui recipient sau al unei conducte pentru a realiza un racord sau pentru a permite scurgerea fluidului din recipient sau din conductă. – Din fr. tubulure.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUBULÚRĂ s.f. Bucată scurtă de țeavă montată la un vas pentru a se face legătura cu o conductă; ștuț. [< fr. tubulure].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TUBULÚRĂ s. f. 1. bucată scurtă de țeavă montată la un vas pentru a se face legătura cu o conductă; ștuț. 2. ansamblu de tuburi ale unei instalații. (< fr. tubulure)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TUBULÚRĂ s. v. ștuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tubulúră s. f., g.-d. art. tubulúrii; pl. tubulúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUBULURĂ ~e f. Țeavă scurtă care face racordul dintre două conducte. /<fr. tubulure
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink