TULBUREÁLĂ, tulbureli, s. f. (Rar) Faptul de a fi tulbure; starea, însușirea a ceea ce este tulbure; (concr.) lichid tulbure sau parte tulbure, impură a unui lichid. [Var.: turbureálă s. f.] – Tulbure + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tulbureálă s. f., g.-d. art. tulburélii; pl. tulburéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink