TULPÁN, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie; muselină. 2. Basma în trei colțuri, cu care femeile (de la țară) își acoperă capul. – Din ngr. tulpáni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TULPÁN2, tulpane, s. n. 1. Pânză (de bumbac, de lână, de mătase) cu țesătura foarte subțire și străvezie. ♦ Basma în trei colțuri cu care femeile își acoperă capul. 2. (Rar) Turban. – Ngr. tulpani (< tc.).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TULPÁN1 s. m. v. tulipan.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TULPÁN s. v. basma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TULPÁN s. v. muselină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tulpán (-ne), s. n. – 1. Muselină, pînză subțire. – 2. Basma. – Var. trupan, trupai. Mr. dulben. Tc. (per.) tülbent, dülbent (Șeineanu, II, 866; Ronzevalle 68), cf. ngr. τουλπάνι, alb. düljben, bg. djulben, sb. dulbent. Este dubletul lui tulbent, s. n. (Trans., voal de mireasă), din sb. tulbenta; și al lui tulipan, s. m. (lalea), din același cuvînt tc., prin intermediul it. tulipano, germ. Tulipan(e), cf. sb., cr., ceh., pol., rut. tulipan, mag. tulipán (Gáldi, Dict., 165); al lui tulipă, s. f. (lalea; abajur de sticlă pentru becuri electrice), din fr. tulipe; și al lui turban, s. n., din fr. turban. Numele de turban se explică prin materialul său, cel de tulipan prin forma sa.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tulpán s. n., pl. tulpáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TULPÁN ~e n. 1) Țesătură fină și transparentă; muselină. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Basma în trei colțuri. /<ngr. tulpáni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink