TULÚMBĂ, tulumbe, s. f. (Înv. și pop.) Furtun; pompă (de incendiu) care funcționează cu un furtun. – Din tc. tulumba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TULÚMBĂ s. v. furtun, pompă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tulúmbă, tulúmbe, s.f. (înv.) 1. furtun; pompă de incendiu. 2. ceată, grămadă, pâlc.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tulúmbă (-be), s. f. – Pompă de incendiu. – Mr. tulumbă, megl. tolombă. Tc. tulumba, din it. tromba (Roesler 604; Șeineanu, II, 367; Lokotsch 2104; Ronzevalle 119), cf. ngr. τουλῦμπα, bg. tulumba. – Der. tulumbagiu, s. m. (pompier), din tc. tulumbaci; tulumbiță, s. f. (clistir).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tulúmbă s. f., g.-d. art. tulúmbei; pl. tulúmbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TULÚMBĂ ~e f. pop. înv. 1) Tub elastic pentru transportul fluidelor; furtun. 2) Pompă de incendiu înzestrată cu un astfel de tub. /<turc. tulumba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink