Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
TUPÉU, (rar) tupeuri, s. n. Îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență. – Din fr. toupet.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TUPÉU s.n. 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu. [< fr. toupet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TUPÉU s. n. 1. îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (teatru) șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte, și se piaptănă cu părul propriu. (< fr. toupet)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TUPÉU s. v. obrăznicie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tupéu (-uri), s. n. – Îndrăzneală, obrăznicie. Fr. toupet.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tupéu s. n., art. tupéul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TUPÉU ~ ri n. Fel de a fi al unui om obraznic; îndrăzneală obraznică. /<fr. toupet
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2021 DEX online (http://dexonline.ro)