TURBO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) turbină”, „prevăzut cu o turbină”. [Var. turb-, turbi-. / < fr., it. turbo-, cf. lat. turbo – vârtej].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TURBO- elem. „turbină, turație”. (< fr. turbo-, cf. lat. turbo, -inis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
TÚRBĂ1, turbe, s. f. Varietate de cărbune inferior, format prin carbonizarea parțială a unor resturi de plante de mlaștină și folosit mai ales drept combustibil. – Din fr. tourbe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÚRBĂ2, turbe, s. f. (Pop.) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din turba (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÚRBĂ ~e f. geol. Cărbune inferior de culoare cafenie-închisă sau neagră, format prin descompunerea lentă a plantelor din mlaștini și întrebuințat drept combustibil și ca îngrășământ. [G.-D. turbei] /<fr. tourbe
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÚRBĂ s.f. (Geol.) Varietate de cărbune care se formează în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea lentă a plantelor. [< fr. tourbe, cf. lat. turba].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TÚRBĂ s. f. 1. cărbune ușor, cafeniu-închis, în locuri mlăștinoase, prin carbonizarea parțială a plantelor. 2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< fr. tourbe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
GÂNDAC DE TÚRBĂ s. v. cantaridă, gândac de frasin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÚRBĂ s. (prin Transilv.) mărăcie, (înv.) torf. (Cărbunele numit ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÚRBĂ s. v. rabie, turbare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
túrbă (-be), s. f. – Varietate de cărbune. Fr. tourbe. – Der. turbărie, s. f. (regiune cu turbă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
túrbă (cărbune, turbare) s. f., g.-d. art. túrbei pl. túrbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink