TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă1. – Turbă1 + suf. -ărie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
turbăríe s. f., art., turbăría, g.-d. art. turbăríei; pl. turbăríi, art. turbăríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TURBĂRÍE ~i f. 1) Loc mlăștinos, bogat în vegetație, din ale cărei resturi se formează turba. 2) Regiune bogată în turbă. [G.-D. turbăriei] /turbă + suf. ~ărie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink