Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TURCÍT, -Ă, turciți, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile și, în special, religia turcilor. – V. turci.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURCÍ, turcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) asimila cu populația turcă (și cu religia mahomedană). ♦ Refl. (Fam.) A se îmbăta. – Din turc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE TURCÍ mă ~ésc intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile turcilor; a deveni asemănător cu turcii. /Din turc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TURCÍ, turcésc tranz. A face să se turcească. /Din turc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TURCI s. v. păpădie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TURCÍ vb. (înv. și pop.) a se păgâni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TURCÍ vb. v. ameți, chercheli, îmbăta, tur-menta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. turcésc, imperf. 3 sg. turceá; conj. prez. 3 sg. și pl. turceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink