TURMALÍNĂ, turmaline, s. f. Nume dat mai multor silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu, cu bor1, cristalizați și divers colorați, folosiți ca pietre semiprețioase sau în optică, radiotehnică etc. – Din fr. tourmaline.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURMALÍNĂ f. Mineral cristalizat din clasa silicaților, de diferite culori, cu luciu sticlos și cu duritate mare, folosit în optică și în radiotehnică. [Var. turmalin] /<fr. tourmaline, germ. Turmalin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TURMALÍNĂ s.f. Mineral cristalizat, format din silicații unor metale și conținând bor, piatră semiprețioasă de culoare roșie, verde sau violetă, folosit și în optică, în radiotehnică etc. [Var. turmalin s.n. / < fr. tourmaline].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
TURMALÍNĂ s. f. mineral din silicați naturali de sodiu, calciu, magneziu și aluminiu cu bor, cristalizați și frumos colorați, folosit ca piatră semiprețioasă, în industria optică, în radiotehnică etc. (< fr. tourmaline)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
turmalínă s. f., g.-d. art. turmalínei; pl. turmalíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink