Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TURUÍ, turui, vb. IV. Intranz. (Fam. și depr.) A vorbi întruna și repede (fără a spune lucruri importante); a-i merge gura ca o moară. – Formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURUÍ vb. v. durăi, durui, grunguni, gurlui, hodorogi, hurui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turuí1, turuiésc, vb. IV (reg.) 1. a se obosi tare. 2. a deszăpezi. 3. a fertiliza un teren tânăr ținând oile să pască pe el.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
turuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. túrui, 3 sg. și pl. túruie, imperf. 3 sg. turuiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A TURUÍ túrui intranz. 1) (despre turturele sau despre porumbei) A scoate sunete prelungi și repetate, caracteristice speciei; a gurlui; a gânguri. 2) fam. A vorbi repede și fără întrerupere (spunând lucruri lipsite de importanță). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
țuruí, țuruiésc, vb. IV (reg.) a se scurge (apa, nisipul).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
țuruí vb., ind. prez. 1 sg. țúrui/țuruiésc; imperf. 3 sg. țuruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. țúruie/țuruiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink