TURUIÁLĂ, turuieli, s. f. (Fam. și depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu și rapid; turuitură. – Turui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TURUIÁLĂ s. turuitură. (O ține într-o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
turuiálă s. f., g.-d. art. turuiélii; pl. turuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink