TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂLCUITÓR s. v. comentator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂLCUITÓR s. v. interpret, tălmăcitor, traducător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tâlcuitór s. m., pl. tâlcuitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂLCUITÓR ~i m. înv. Persoană care tâlcuia sau tălmăcea ceva; tălmaci; interpret. [Sil. -cu-i-] /a tâlcui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tâlcuitoáre s. f., g.-d. art. tâlcuitoárei; pl. tâlcuitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink