Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
TÂNDÁLĂ s. m. sing. Om care nu este bun de nici o treabă, care lucrează fără rost sau care își pierde vremea umblând de colo până colo. – Din tândăli (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂNDÁLĂ m. pop. Persoană care nu este bună de nimic; om pe care nu te poți bizui. /v. a tândăli
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
tândálă (om care tândălește) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Tândálă s. pr. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
tîndálă (-le), s. f. – 1. Prostănac, gogoman, nătărău. – 2. Tip din poveștine populare. Probabil de la tînt, tont cu suf. expresiv. -ală (Pascu, Suf., 238; Pascu, Arch. Rom., VII, 563). Legătura cu mag. tandi „tont” (Cihac, II, 531) sau cu germ. tändeln „a zburda” (Pușcariu, Dacor., I, 238; Bogrea, Dacor., IV, 851) nu este evidentă. – Der. tîndăli, vb. (a lenevi, a trîndăvi); tîndălitură, s. f. (puturoșenie). – Cf. tont, trind.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink