TÂNGUIÁLĂ, tânguieli, s. f. Faptul de a (se) tângui; sunete tânguitoare, glas tânguitor. [Pr.: -gu-ia-] – Tângui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂNGUIÁLĂ s. v. văitat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tânguiálă s. f., g.-d. art. tânguiélii; pl. tânguiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink