TÂNGUIÓS, -OÁSĂ, tânguioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Tânguitor. ♦ (Rar) Trist. [Pr.: -gu-ios] – Tângui + suf. -os.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂNGUIÓS adj. 1. v. sfâșietor. 2. tânguitor, trist. (O doină ~oasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tânguiós adj. m., pl. tânguióși; f. sg. tânguioásă, pl. tânguioáse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink