Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TÂRNOSÍRE, târnosiri, s. f. Acțiunea de a târnosi și rezultatul ei; ritual de inaugurare, de sfințire a unei biserici; târnoseală (1). – V. târnosi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRNOSÍRE s. (BIS.) consacrare, sfeștanie, sfințire, târnoseală, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (ă unei biserici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târnosíre s. f., g.-d. art. târnosírii; pl. târnosíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRNOSÍ, târnosesc, vb. IV. Tranz. A îndeplini, cu ritualul prevăzut, slujba de inaugurare a unei biserici; a sfinți. – Din scr. tronosati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A TÂRNOSÍ ~ésc tranz. (biserici) A supune ritualului de inaugurare. /<sl. tronosati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂRNOSÍ vb. (BIS.) a consacra, a sfinți. (A ~ o biserică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRNOSÍ vb. v. ameți, atinge, bate, boți, chercheli, îmbăta, jegoși, lovi, mânji, mototoli, murdări, păta, șifona, turmenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tîrnosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A sfinți o biserică. – 2. A se lua de păr, a se părui. Sb., cr. tronosati, din gr. θρόνος „tron” (Miklosich, Fremdw., 133; Cihac, II, 413), cf. mgr. θρονιάζω (Philippide, Principii, 141). Sensul al doilea este rezultatul unei confuzii cu tîrnui (după Bogrea, Dacor., IV, 850, din rus. trimositĭ). – Der. tîrnosanie, s. f. (sfințire); tîrnoseală, s. f. (sfințire; Olt., ceară care rămîne după sfințirea unei biserici și care se păstrează de obicei).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
târnosí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tirnosésc imperf. 3 sg. târnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. târnoseáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink