TÂRNUIÁLĂ, târnuieli, s. f. Târnuire. [Pr.: -nu-ia-] – Târnui + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRNUIÁLĂ s. v. târnuit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRNUIÁLĂ s. v. bătaie, păruială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târnuiálă s. f., g.-d. art. târnuiélii; pl. târnuiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink