TÂRÂIÁLĂ, târâieli, s. f. Faptul de a (se) târî. [Pr.: -râ-ia-] – Târâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
târâiálă s. f., g.-d. art. târâiélii; pl. târâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink