TÂRÂTÓR, -OÁRE, târâtori, -oare, adj. Care se târăște. ♦ Plantă târâtoare = plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. ♦ (Substantivat) Animal care se târăște. – Târî + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRÂTÓR adj. (BOT.) repent. (Plante ~oare; tulpini ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târâtór adj. m., pl. târâtóri; f. sg. și pl. târâtoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TÂRÂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care se târăște. ◊ Plantă ~oare plantă a cărei tulpină se întinde pe pământ. /a târî+ suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink