TÂRẤȘ adv., târâșuri, s. n. 1. Adv. Târând pe jos, trăgând după sine. 2. Adv. Târându-se pe jos (ca să nu fie văzut); abia mișcând picioarele de oboseală, de slăbiciune etc. ♦ Fig. Cu greutate, cu dificultate. ◊ Expr. Târâș-grăpiș = cu mare greutate, anevoie. 3. S. n. Târâre. – Târî + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRÂȘ adv. 1) Târând pe jos; trăgând după sine. 2) Târându-se pe pământ pentru a nu fi văzut. 3) Târând cu greu picioarele. 4) fig. Cu greu; anevoie. ◊ ~-grăpiș cu mare greutate. /a târî+ suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TÂRÂȘ adv. (înv.) grăpiș. (Merge ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târâș, târâși, s.m. (reg.) 1. șarpe. 2. papuc fără călcâi.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
târâș adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
târâș s. n., pl. târâșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
târâș-grăpíș adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink