Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
TÂRȘÂÍ, tấrșâi, vb. IV. Tranz. A târî picioarele sau încălțămintea în mers, frecându-le de pământ și producând un zgomot specific. ♦ Refl. A se târî (2). ♦ A trage după sine, frecând de pământ, târând. [Var.: (reg.) târșí, târșií vb. IV] – Cf. târî.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRȘÂÍ vb. v. târî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TÂRȘÂÍ vb. v. târî.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târșâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. târșâié, imperf. 3 sg. târșâiá; ger. târșâínd
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE TÂRȘÂÍ mă târșâi intranz. pop. (despre persoane sau despre animale) A se mișca greu cu trupul lipit de pământ; a se târî. /târș + suf. ~âi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A TÂRȘÂÍ târșâi 1. tranz. (picioarele sau încălțămintea) A târî frecând de pământ cu zgomot. 2. intranz. (despre picioare sau despre încălțăminte) A produce un zgomot, târâindu-se de pământ. /târș + suf. ~âi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink