TÂRȘÂITÚRĂ, târșâituri, s. f. Târșâit1. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: (reg.) târșâitúră s. f.] – Târșâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TÂRȘÂITÚRĂ s. v. târșâit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
târșâitúră s. f., g.-d. art. târșâitúrii; pl. târșâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink