TĂBULTÓC s. m. v. tăbâltoc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂBULTÓC s. m. Om scund și îndesat. – V. tăbâltoc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
tăbultóc (= tăbâltoc (sac)) s. n., pl. tăbultoace
Sursa: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine | Permalink