TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. Tăbăcire. – Tăbăci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂBĂCEÁLĂ, tăbăceli, s. f. Argăseală. – Tăbăci + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂBĂCEÁLĂ s. v. tăbăcire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăbăceálă s. f., g.-d. art. tăbăcélii; pl. tăbăcéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink