TĂCĂITOÁRE, tăcăitori, s. f. (Ornit.; reg.) Lupul-vrăbiilor. [Pr.: -că-i-] – Tăcăi + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tăcăitoáre s. f., g.-d. art. tăcăitórii; pl. tăcăitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂCĂITOÁRE ~óri f. Pasăre migratoare insectivoră cu penaj cenușiu (pe spate), albicios (pe abdomen) și negru (pe aripi, pe coadă și pe părțile laterale ale capului), cu ciocul scurt, încovoiat, și cu gheare puternice; berbecel; sfrâncioc; lupul-vrăbiilor. /a tăcăi + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink