Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: tăgârța (verb) , tăgârță (substantiv feminin)   
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂGÂRȚÁ, tăgârțez, vb. I. Refl. A se agăța de cineva. – Din tăgârță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂGÂRȚÁ vb. v. agăța, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târșâi, trage, ține.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăgârțá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. tagartzíka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂGÂRȚĂ ~e f. pop. Om mic de statură și îndesat. /<ngr. tagartzika
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
TĂGẤRȚĂ, tăgârțe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂGÂRȚĂ s. v. desagă, traistă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăgấrță, tăgấrțe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeț, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
tăgîrță (-țe), s. f. – Sac, traistă. – Mr. tăgărgică, megl. tăgărcică, tăgărjic. Tc. tagarcik, tagar (Tiktin), cf. ngr. ταγαγτζίϰα, bg. tagarec (Conev 65). – Der. (a)tăgîrța, vb. (a se atîrna, a se agăța de ceva).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
tăgârță s. f., g.-d. art. tăgârței; pl. tăgârțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
atăgîrț și -éz, a v. tr. (d. tăgîrță, traistă). Munt. Atîrn. V. refl. Mă atîrn, mă țin de cineva: nu te atăgîrța de mine! – Și tăgîrțez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)