TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Tăgădui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂGĂDUÍNȚĂ, tăgăduințe, s. f. (Înv.) Tăgăduială. – Din tăgădui + suf. -ință.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂGĂDUÍNȚĂ s. v. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tă-găduială, tăgăduire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăgăduínță s. f., g.-d. art. tăgăduínței; pl. tăgăduínțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink