TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean. – Taică + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂICULÍȚĂ s. m. Diminutiv al lui taică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂICULÍȚĂ s. v. tăicuță, tătic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăiculíță s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink