TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Din taică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
TĂICÚȚĂ s. tătic, (pop.) tăiculean, tăiculiță, tăicușor, tătuc, tătuț, (reg.) tătuică, tătuluc, tătuluț, tătușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăicúță/tăicúț s. m., pl. tăicúți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink