TĂIETÚRĂ, tăieturi, s. f. 1. Acțiunea de a tăia; (concr.) locul unde s-a tăiat ceva; spec. rană provocată de un instrument tăios. ♦ Suprafața rezultată dintr-un corp după ce a fost tăiat. ♦ Fel, mod de a tăia. 2. Drum (adâncit) săpat de o apă în curgerea ei. ♦ Povârniș drept, prăpăstios; perete stâncos. 3. Croiala unei haine. ♦ Fig. Linie, trăsătură, contur. 4. Teren despădurit pe care se mai văd încă butucii. 5. Fig. (La pl.) Senzație de durere asemănătoare cu aceea provocată de o tăiere; junghiuri. 6. Ștersătură; fragment, text șters sau anulat. 7. Porțiune, articol decupat dintr-o tipăritură. [Pr.: tă-ie-] – Tăia + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂIETÚRĂ s. 1. v. despicătură. 2. v. croială. 3. (MIN.) șliț. (~ într-un strat.) 4. v. anulare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂIETÚRĂ s. v. circumcizie, curătură, înjunghietură, înțepătură, junghi, junghietură, linie, lumânărica-pământului, trăsătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tăietúră s. f., g.-d. art. tăietúrii; pl. tăietúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂIETÚRĂ ~i f. 1) Loc tăiat. 2) Rană produsă de un obiect tăios. 3) Porțiune de pădure cu copacii tăiați. 4) Parte de text scoasă dintr-o publicație. 5) Linie care de-limitează forma unui obiect. 6) Croială a unei haine. 7) Fel de a tăia. 8) fig. Senzație de durere acută. /a tăia + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FLORI-DE-TĂIETÚRĂ s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FRUNZA-TĂIETÚRII s. v. vindecea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBA-TĂIETÚRII s. v. pătlagină, vindecea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink