TĂIEȚÉI s. m. pl. Aluat nedospit făcut din făină, apă, sare (și ouă) tăiat in șuvițe lungi si subțiri, care se fierb în supă sau se gătesc cu brânză, cu nuci etc. [Pr.: tă-i-. – Var.: tăițéi s. m. pl.] – Tăiați (pl. lui tăiat, part. lui tăia) + suf. -ei (după it. tagliatelli).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tăiețéi/tăițéi s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink