TĂMÂIETOÁRE, tămâietori, s. f. Tămâierniță. – Tămâia + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂMÂIETOÁRE s. v. cădelniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tămâietoáre s. f., g.-d. art. tămâietórii; pl. tămâietóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink