TĂMĂDUITÓR, -OÁRE, tămăduitori, -oare, adj. (Pop.) Care tămăduiește; vindecător, lecuitor. [Pr.: -du-i-] – Tămădui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂMĂDUITÓR adj. v. vindecător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
TĂMĂDUITÓR adj. v. curativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tămăduitór adj. m., pl. tămăduitóri; f. sg. și pl. tămăduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂMĂDUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care tămăduiește; cu proprietăți de vindecare; lecuitor; vindecător. [Sil. -du-i-] /a tămădui + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink