TĂPĂLÁGĂ, tăpălăgi, s. f. (Reg.) 1. Încălțăminte mare și grosolană. ◊ Picior, mare, deformat. 2. Legătură înfășurată de hoți la picioarele vitelor furate, pentru ca pașii să nu lase urme. – Cf. magh. talpalló.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tăpălágă s. f., g.-d. art. tăpălăgii; pl. tăpălăgi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂPĂLÁGĂ ~ăgi f. înv. Înfășurătură la picioarele vitelor furate (pentru a nu se vedea urmele). /cf. ung. talpalló
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink