TĂRẤNC, tărânci, s. m. (Reg.) Fiecare dintre cele două lanțuri sau frânghii cu care se leagă chilna de coșul căruței. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tărânc s. m., pl. tărânci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink