TĂRĂGĂNEÁLĂ, tărăgăneli, s. f. Faptul de a (se) tărăgăna; amânare continuă, tărăgănare. [Var.: tărăgăiálă s. f.] – Tărăgăna + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂRĂGĂNEÁLĂ s. v. tergiversare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Tărăgăneală ≠ grabă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
tărăgăneálă s. f., g.-d. art. tărăgănélii; pl. tărăgănéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink