TĂSMĂLÚȚĂ, tăsmăluțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui tasma. – Tasma + suf. -ăluță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
tăsmălúță s. f., g.-d. art. tăsmălúței; pl. tăsmălúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink