TĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, tătărești, adj. 1. Tătar (2). 2. Fig. Strașnic, grozav (de rău). – Tătar + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
TĂTĂRÉSC adj. v. tătar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
tătărésc adj. m., f. tătăreáscă; pl. m. și f. tătăréști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
TĂTĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care aparține Tatariei sau populației ei; din Tataria. 2) Care aparținea fostelor state feudale ale tătarilor sau populației lor; din fostele state feudale ale tătarilor. /tătar + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÂINE-TĂTĂRÉSC s. v. nagâț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MĂLAI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
MEI-TĂTĂRÉSC s. v. mătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PASĂRE-TĂTĂREÁSCĂ s. v. nagâț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
frágă-tătăreáscă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
mei-tătărésc s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
uréche-tătăreáscă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink