UDĂTÚRĂ, udături, s. f. 1. Udare, stropire. ♦ Faptul de a fi ud, umed; umezeală. 2. (Pop. și fam.) Băutură (alcoolică). 3. (Reg.) Mâncare (frugală). – Uda+ suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UDĂTÚRĂ s. 1. v. udat. 2. v. jilăveală. 3. v. apă-raie. 4. (reg.) sorbitură. (A mâncat și el ceva ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UDĂTÚRĂ s. v. băutură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
udătúră s. f., g.-d. art. udătúrii; pl. udătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UDĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A UDA și A SE UDA. 2) pop. Băutură (alcoolică). 3) reg. Mâncare lichidă. /a uda + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink