UITĂTÓR, -OÁRE, uitători, -oare, adj. (Rar) Uituc. ♦ Care face să uite, aducător de uitare. – Uita + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UITĂTÓR s. v. privitor, spectator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uitătór adj. m., pl. uitătóri; f. sg. și pl. uitătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink